Skip to content

În fața ta cad parcuri în păcate,
Statuile se miră-a împietrire,
Ard felinarele, pe stradă, dezbrăcate,
Înspăimântate de atâta nemurire.

Nebunii cântă și-și zdrelesc genunchii
Cerșind țigări și așternuturi moi,
Eu tac în patul meu din toți rărunchii,
Și nu știu dacă mi te vreau-napoi.

Îmi plâng de milă toți întârziații,
Un paznic îmi oferă o țigară,
Azi îmi retrag din lume toți copacii
Și mă îndrept, cu tot cu ei, spre gară.

În fața ta cad parcuri în păcate
Pe care-am să le iert ultima oară!

Published inaproape join-ai tu...

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *