Skip to content

Lasă-ti arípile…

Lasă-ți arípile pe prag, sau la intrare!
În sufletul meu zbori doar dacă-ți cânt,
Iar dacă-ți vine poftă de cădere,
Alege-ți umeri de statui de gânditori
Pe care niciun felinar nu le mai doare
Iar parcurile-n care lenevesc
Sunt simple pete verzi lângă trotuare,
Sau antiporți către un alt tărâm, în care
Nebunii se încumetă în mod firesc
În timp ce noi, lipsiți de învelișul
Unor povești în care nu mai credem,
Cărăm aproape zilnic în spinare,
Tăceri din care ne zâmbim grotesc…

Lasă-ți arípile să zboare-n semicerc,
Să-și unduiască umerii de lut,
Să cadă, dacă vor, sau să nu cadă,
Să-și ducă vrerea într-o suburbie
Unde, la un balcon, cântând aproape fals,
Stă o femeie ce se crede ciocârlie
Iar jos, în stradă, împietriți și singuri,
Câțiva bărbați o vor aproape goală
În paturile lor de rătăciți,
Să îi șoptească “Te iubesc”-uri fără suflet
În timp ce ea le cântă că nu-i pasă
Că-s de la începutul lumii neiubiți.

Lasă-ți arípile…

Published inaproape join-ai tu...

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *