Skip to content

Categorie: aproape joi

Post tu

Și te uitam

Fără niciun motiv

Ca un tramvai îngenunchiat pe roți

Visând la un depou definitv

Și la un cimitir de vatmani morți

Și te-aminteam

În încercarea surdă

De-a mai porni cu tine un război

Un felinar uitat aprins o viață

Pe strada unde este veșnic joi

Și nu mai știu

Ce-a mai rămas din noi

Leave a Comment

N-ai tu…

N-ai tu suflet câtă iarnă
Azi s-a năpustit în mine
Îmbrăcând în ger copacii
Ce ne-ar aminti de noi
Și nici ochi să doară golul
Care mi-a rămas din tine
Într-o buclă infinită
De la joi la minus joi

N-ai tu ceruri câte-abisuri
A săpat la mine-n suflet
Liniștea ce se lăsase
Dintr-odată peste noi
Nici armate-ntregi să plângă
Pașii rătăciți în umblet
Căutând o tristă pace
În acest cumplit război

N-ai tu… N-avem amândoi

Leave a Comment

Ai tu…

Ai tu felul tău albastru
De-a curbá-ntr-un miez de noapte
Toate zâmbetele spuse
Noaptea-n jurul vreunui foc
Clătinând dintr-o privire
Catedralele de șoapte
Încălțate regretabil
În pantofii tăi cu toc.

Leave a Comment

Prea mult…

Prea mult oraș
Și prea puțină tu
Ne respirăm poluat și abraziv
O zi mi-ești Da
O alta îmi ești Nu
Și ne uităm fără niciun motiv

Prea simplu zbor
Prea complicate aripi
Înfipte-n omoplații noștri goi
Tu salți pe vârfuri
Risipind săruturi
Eu strâng la piept distanța dintre noi

Prea multe Joi
Și prea puțină viață
Să le trăim aproape și curând
Un sfert de Lună arde într-o piață
Iar lupii tăi o sfâșie urlând

Prea mult deloc
Și prea din când în când.

Leave a Comment

E joi

E joi
Din noi doar două aripi au rămas
Neterminate jumătăți de zbor
Și prea mult cer murind în jurul lor
E joia unui ultim parastas
Ce se va ține-n cerul de apoi

E joi
Din tot ce-am fost doar umbre au rămas
Căzute pe trotuarul infernal
Sub cel mai prost și fără viață felinar
Sub care îmi juram c-am să te las
Și am să uit încet încet de noi

E joi
Pe locul nostru într-o cafenea
Citindu-și de pe plicuri vechi de ceai
Mințiți de-același trist și singur antiRai
Stau doi începători în “va urma”
Aceiași doi înfrânți fără război

E joi
E ziua ultimului “noi”

Leave a Comment

Prima Zi De Nemurire

Prima zi de nemurire?
Am trăit-o pe ascuns…
Nici mai verde,
Nici mai rece,
Nici mai prins de nepătruns,
Nici mai sus,
Nici mai la dreapta,
Sau la stânga,
Sau mai jos
De căderea pătimașă
Într-un lut lipit pe dos.

Prima zi de nemurire
Mi-a căzut din zbor pe pleoape
Mai albastră
Și mai caldă
Și mai tu,
Și mai aproape,
Mai rotită,
Mai flămândă,
Mai zâmbind,
Mai fără vise,
Mai în brațe,
Mai pe buze,
Mai pe brațe indecise,

Ca o primă întâmplare
Povestită mai apoi,
Prima zi de nemurire
Se ivise într-o joi.

Leave a Comment

Și te-am iubit

Și te-am iubit,
Și te-am fugit din stele,
Și te-am plouat grăbit și indecent,
Și te-am vândut pe un mănunchi de pene
Din aripile unui înger delicvent!
Și te-am iubit,
Și te-am băut deodată,
De tine să mă nasc și să mă mor,
Te-am modelat din inimă de piatră
Și te-am iubit,
Și m-ai lăsat să dor.

Leave a Comment

În fața ta cad parcuri în păcate,
Statuile se miră-a împietrire,
Ard felinarele, pe stradă, dezbrăcate,
Înspăimântate de atâta nemurire.

Nebunii cântă și-și zdrelesc genunchii
Cerșind țigări și așternuturi moi,
Eu tac în patul meu din toți rărunchii,
Și nu știu dacă mi te vreau-napoi.

Îmi plâng de milă toți întârziații,
Un paznic îmi oferă o țigară,
Azi îmi retrag din lume toți copacii
Și mă îndrept, cu tot cu ei, spre gară.

În fața ta cad parcuri în păcate
Pe care-am să le iert ultima oară!

Leave a Comment