Skip to content

mugur dumitriu Posts

La Mine…

La mine în suflet se cade în gol,
Prin parcuri, copaci de ciment dau în floare,
Felinare se sting, înecate-n alcool,
Prin case se coc porții mici de uitare,
La mine în suflet bat vânturi de piatră,
Vin sfinți în exil, triști și plini de noroi,
Iar sufletul meu e o carte uitată
Pe un raft prăfuit, lângă-o poză cu noi.

La mine în suflet e-un veșnic război…

Leave a Comment

Tu Mă Știi…

Tu mă știi cel mai bine,
știi ce stele îmi plac
în ceaiul de psalmi
de la Masa Tăcerii,
Tu mă știi cum mă-nchin,
dezbrăcat și sărac
de un plus-infinit
din Coloana durerii,
Tu mă știi cum mă lupt
cu toți sfinții și zeii,
răstignit la comanda
unui trist Dumnezeu,
Tu mă știi cum mă cad
în virtutea ideii
că, știidu-mă tu,
mă vei prinde mereu.

Leave a Comment

Lasă-ti arípile…

Lasă-ți arípile pe prag, sau la intrare!
În sufletul meu zbori doar dacă-ți cânt,
Iar dacă-ți vine poftă de cădere,
Alege-ți umeri de statui de gânditori
Pe care niciun felinar nu le mai doare
Iar parcurile-n care lenevesc
Sunt simple pete verzi lângă trotuare,
Sau antiporți către un alt tărâm, în care
Nebunii se încumetă în mod firesc
În timp ce noi, lipsiți de învelișul
Unor povești în care nu mai credem,
Cărăm aproape zilnic în spinare,
Tăceri din care ne zâmbim grotesc…

Lasă-ți arípile să zboare-n semicerc,
Să-și unduiască umerii de lut,
Să cadă, dacă vor, sau să nu cadă,
Să-și ducă vrerea într-o suburbie
Unde, la un balcon, cântând aproape fals,
Stă o femeie ce se crede ciocârlie
Iar jos, în stradă, împietriți și singuri,
Câțiva bărbați o vor aproape goală
În paturile lor de rătăciți,
Să îi șoptească “Te iubesc”-uri fără suflet
În timp ce ea le cântă că nu-i pasă
Că-s de la începutul lumii neiubiți.

Lasă-ți arípile…

Leave a Comment

Și m-ai îmbrățișat atât de neștiut
Că aripile mi-au rămas agățate în părul tău,
Că aripile ți-au rămas împietrite în îngerul meu
Și toți sfinții îmi strigau
“Fugi, nenorocitule! Fugi și te preschimbă-n măslin,
Sau în cactus, sau în Iarba fiarelor!
Crucile tale bat în porți necunoscute, de-acum!”

Și-atunci m-am întrupat
Într-un lemn și-un nebun…

Leave a Comment

Grădinile din suflet

Mi-au înflorit cireșii printre gânduri
Și-mi curg din ochi arome-amestecate…
Îmi râde soarele și-mi fuge printre rânduri,
De cand te-am cunoscut și-mi ești de parte…

Îți desenez pe piele amănunte
Din nopți fierbinți ce ar urma să fie…
Îți spun, pe buze, vrute și nevrute
Și îți sărut pe sâni o poezie.

Mi te-nvelesc cu patimă de frunze,
Cu verde crud și picături de rouă…
Nici iarna nu ar vrea să ne acuze
Că-n loc de-o primăvară, avem două…

Dăm ceasul înapoi și înainte
Și râdem din orice și din nimic…
Iar timpul s-a oprit în prag, cuminte,
Și s-a făcut din ce în ce mai mic.

Mi-au înflorit cireșii printre gânduri,
Din nopți fierbinți ce ar urma sa fie…
Dăm ceasul înapoi și înainte
Și îți sărut pe sâni o poezie…

Leave a Comment

În orașul…

În orașul ăsta-n care,
Mergem zgâriind pereții
Ce-au crescut la întâmplare,
Ca într-un tablou dement,
Îmi plimb sufletul de fontă
Între două felinare
Încolțite reprobabil
Pe o scenă de ciment,

În orașul ăsta-n care
Oamenii îmi par statui
Coborând la întâmplare
Din povestea nimănui,
Toți părem sculptați în grabă
În trotuarele egale
Peste care trec în șoaptă
Felinare, hai-hui,

Și își scutură fotonii
Palizi, lenți și obosiți…

În orașul fără oameni,
Fără Dumnezei și sfinți,
Doar un anticlopot bate
În ding-dang-uri necuminți.

Leave a Comment

n-ai tu… (1)

N-ai tu ceruri între aripi 

Cât sărut am eu pe suflet 

Și câți sfinți îmi plimbă lutul 

Prin geneza vreunui zeu, 

Nici povești de scris pe ziduri 

Câte drumuri am în umblet, 

Rătăcite în păcatul 

De-ați fi veșnicul ateu. N-ai tu Rai! Nici Dumnezeu!

Leave a Comment

pierdut

Nu am mai nins demult, n-am mai plouat,
Nici cum un soare să răsar nu mai țin minte.
M-am încuiat în casă și-am plecat
Iar cheia am schimbat-o în cuvinte.

Stau cu chirie pe un curcubeu
Pus la uscat pe-o sârmă, în grădină.
Scriu versuri pe-un obraz de derbedeu
Și beau nectar din sân de concubină.

Am și uitat sărutul din priviri,
Nici nume nu-ți mai dau ca altădat’…
Și m-am uitat închis în despărțiri
Ce n-aș fi vrut să le trăiesc vreodat’.

Nu am mai nins demult, n-am mai plouat,
Nu am mai dat cu stele după tine.
Și norii să-i înalț am cam uitat,
De când pe zmeie ai fugit din mine.

Leave a Comment

azi iar e joi

Azi iar e joi

Și peste amândoi

A început să plouă nefiresc

Un Dumnezeu aproape omenesc

Înebunit de pacea dintre noi

Crează cu o mână tremurândă

Un început din viduri și noroi

De nicăieri

Strângând din dinți și pumni

Vreo doi trei sfinți pornesc un trist război

Dar

Bieți nebuni

Sau poate doar pieduți

Așa cum niciodată n-om fi noi

N-au înțeles că din Geneza toată

Astăzi

Inevitabil

Este joi

Leave a Comment